Miturile despre sinuciderea în masă a lemmingilor îi plasează pe aceştia cumva la originea unui sport cu mare trecere azi în rândul tinerilor - bungee jumpingul, dar şi la baza unui nou curent, la fel de popular ..Emo? Totul a început odată cu un film scos de Walt Disney în 1958, Wild Wilderness, care prezenta lemmingi de import sărind în apă de pe o stâncă..
Învinuiţi de comportamente sinucigaşe, lemmingii sunt niste rozătoare chiar simpatice (după gustul unora), care trăiesc în zona de tundră şi care uimesc cercetătorii prin ritmuri haotice de fluctuaţie a populaţiei, oscilând de la o creştere foarte puternică, la fiecare 3-4 ani (ex: 1926-1927, California - au ajuns la circa 200.000 shoricei/ha, adică aproape 20/mp), urmate de scăderi extrem de drastice cumulate cu dispersie spaţială, care-i apropie de extincţie.
Asocierea cu cele două fenomene menţionate mai sus li se trage însă de la un comportament aparent destul de bizar: în momentul creşterii puternice a numărului de indivizi în comparaţie cu resursele de hrană disponibile, aceştia încep să migreze în grupuri foarte mari (vin în " felii", la distanţă de circa 10 minute una de alta), în căutarea de noi habitate, fiind nevoiţi de multe ori să traverseze cursuri de apă în acest scop. Ori, odată ajunşi pe mal, shoriceii cu pricina se opresc până vine valul de confraţi din urmă, moment în care se panichează şi sunt "împinşi" să sară în apă; aici încep să înoate, uneori până la epuizare (respectiv până mor).
si versiunea mai putin academică, inclusiv despre motivele suprapopularii..
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu